| Pofta buna... sau nu... |
|
07 Aprile 2007 Se folosea asadar, in perioade determinate ale anului (cum ar fi in timpul culegerii recoltelor sau pentru ocazii speciale, precum vanatoarea, care era in mod deosebit fructuoasa) dadeau banchete si pentru servitorii care, de obicei, erau exclusi si care, in limita posibilitatilor, puteau aspira la avansare. In schimb, acestea erau ocazii speciale, cu rolul de a li se aduce multumiri celor sus-pusi. Aici se naste formula “pofta buna” pe care patronul il adresa personalului de serviciu cu buna intentia de a-i face sa se bucure de bunatatea stapanilor sai, de toata acea marfa rara , intr-o epoca in care anumite produse alimenatre - daca nu chiar mancarea in sine - erau intr-adevar un lux. Oricum, intorcandu-ne la “pofta buna”, nimeni nu trebuie sa considere ca cel care o spune da dovada de lipsa de educatie. Este mult mai rau decat taci si sa ramai cu nasul pe sus. Daca cineva ureaza “pofta buna” se raspunde cu un zambet si cu “pofta buna”. Si pana la urma, este vorba de o obisnuinta care se schimba de la un loc la altul. De exemplu chelnerii francezi din cele mai bune restaurante fac aceasta urare cand aduc clientilor farfuriile la masa, iar cei americani insotesc farfuriile de un “enjoy”. In aceste cazuri se raspune pur si simplu cu un “multumesc”. |




